Putina matamatica inainte sa intram in problema: un jpg contine pixeli. Fiecare pixel este caracterizat de trei valori RGB, intre 0 si 255 pentru fiecare culoare (rosu, verde, albastru). Din combinatia celor trei se obtine culoarea finala a pixelului respectiv. 16 milioane si ceva de variante posibile pentru culoarea unui pixel. Deci, fiecare pixel are o componenta “rosie” in el. Valabil si pentru celelalte doua culori.

Acum, sa zicem ca formam o imagine monocroma. Pentru fiecare pixel avem nevoie de o singura valoare intre 0 si 255, corespunzatoare unei nuante de gri (0 = negru; 255 = alb) si folosim pentru aceste valori, valorile pixelilor dintr-o fotografie corespunzatoare canalului rosu. Vom obtine o imagine grayscale (alb-negru) care va reprezenta luminanta canalului rosu a unei fotografii color. In traducere libera: unde pixelii fotografiei color contineau mult rosu in imaginea alb-negru vom avea nuante de gri deschise, spre alb. (Exemplu: pielea va fi alba, cerul va fi negru). Pe canalul verde, plantele vor fi albe, iar pe cel albastru, pielea va fi mai inchisa, cerul va fi mai deschis etc.

Inainte sa fac o conversie alb-negru, intotdeauna ma uit sa vad cum arata cele trei grayscale-uri ale imaginii? De ce? Pentru ca voi vedea ce elemente ies in evidenta sau sunt estompate pe fiecare canal si pot hotara cu aproximatie care din cele trei componente va avea o pondere mai mare in conversia finala.

Astfel, toolul principal pe care il folosesc pentru conversii alb-negru este Channel Mixer. Acesta permite realizarea unui “mix” intre luminantele celor trei canale in proportii configurabile. Mai departe nu am o reteta prestabilita, joaca din cele trei reglaje da pana la urma o conversie interesanta. In timp, veti ajunge sa stiti aproximativ dinainte de a converti, care canal va fi preponderent intr-o conversie. Mai sus sunt patru exemple de conversii diferite. Diferentele pot fi subtile dar de multe ori conteaza. Orientativ, la final, suma celor trei valori ar trebui sa fie in jurul lui 100.

CS4 aduce un ajustment nou si anume “Black & White”. Acesta ofera o “segmentare” mai puternica pe componente cromatice (este de fapt acelasi meniu de conversie adoptat din Lightroom sau Camera Raw), dar datorita tipurilor de fotografii pe care le abordez uzual, acesta optiune de conversie nu mi se potriveste. Va puteti juca cu el in acelasi mod ca si cu  Channel Mixer-ul si mai mult ca sigur va fi pe placul multora dintre voi.

Happy photoshoping! :b

Tot ce-a trebuit sa fac a fost sa ma asigur ca avem tot ce ne trebuie la capitolul tehnico-logistic de la scule la man-power. Sedinta era planificata initial cu doua modele, dar una din ele s-a ratacit, vorba aia “una am pierdut-o si una s-a stricat”. Asa ca am ramas cu un singur model si cu o gramada de concepte in aer. Eh, n-au intrat zilele in sac. La treaba!

Pentru a beneficia de dof-ul laptos al lui 135mm @ f2, in lumina directa a soarelui si a flashurilor, un ND de 3 trepte a picat ca o manusa, pentru a putea tine timpii de expunere sub 1/250s.

Am ales locatia pentru aspectul deosebit al pamantului crapat de pe fundul lacului secat si scara pe care am avut-o cu noi, multumita lui Radu ne-a salvat. Este putin ciudat sa fotografiezi de sus in jos, dar folosind un teleobiectiv, se mai aplatizeaza planurile.

Fotografii de: Alina Vasilescu. Making of-uri: myself. Echipa: Andi Popescu, Radu Grindei, Ovi Ciba. Multumim lui Andi pentru lumini si lui Radu pentru transport.

_

]]> http://www.alecugrigore.ro/blog/2009/11/fashion-funpischia/feed/ 3 http://www.alecugrigore.ro/blog/2009/10/portrete-pe-fundal-alb/ http://www.alecugrigore.ro/blog/2009/10/portrete-pe-fundal-alb/#comments Tue, 27 Oct 2009 00:08:24 +0000 Alecu http://www.alecugrigore.ro/blog/?p=359 Specific: Una din cele mai tinere si dinamice echipe de web-developeri din Timisoara au avut nevoie de fotografii pentru site-ul propriu de prezentare. Portrete simple, pe fundal alb, pentru a le usura lor munca la layout-ul site-ului.

Provocari: Tema mi se pare extrem de plictisitoare si fada. Un portret pe fundal alb are sanse maxime sa fie tern si sters. Cerintele specifice ale lucrarii m-au impiedicat sa folosesc orice fel de umbre, degradeuri sau culoare pe fundal. Trebuia ca portretele sa aiba ‘volum’ si ‘pop’ cu tot cu aceste restrictii.

Solutii:
Am ales sa pozez fiecare membru al echipei separat, urmand ca ei sa fie alaturati la post-procesare, din urmatoarele considerente:

1. Iluminare perfecta pe fiecare, schema de iluminare s-ar fi complicat mult daca ii pozam impreuna
2. Posibilitatea de a lucra cu fiecare membru in parte la expresii, atitudini. Este extrem de dificil sa obtii ‘look’-ul pe care ti-l doresti in acelasi cadru, de la toti trei (mai ales ca nu vorbim aici de modele profesioniste)
3. Diminuarea diferentelor extreme de talie dintre ei, care ar putea duce la discutii viitoare sau ar putea proiecta o imagine ne-unitara
4. Daca in timp, un membru nou se alatura echipei sau un membru al echipei pleaca sau este inlocuit, este foarte usor de modificat imaginea site-ului

Mai jos este un exemplu cu toti trei pozati in acealasi cadru:

iar aici unul compus din trei fotografii:

Am atasat aici si psd-ul in caz ca vreti sa va mai jucati cu cei trei pe layere si masti.

Schema de iluminare a fost destul de complicata, cu trei lumini (daca aveam patru, probabil ca le foloseam pe toate patru). Una a fost plasata overhead si a fost orientata spre fundal printr-o umbrela alba cu unicul scop de a ‘arde’ complet fundalul. Un efect secundar ar fi faptul ca o cantitate de lumina se mai reflecta din fundal si face contur pe subiect, dar putina. Doua softboxuri strip au fost plasate in plan cu subiectul pentru a nu aplatiza lumina prin crearea de umbre pe fata si pe haine.

Este foarte important sa reusesti sa creezi o atmosfera destinsa, mai ales daca trebuie fotografiati oameni care nu sunt obisnuiti sa fie in centrul atentiei. Pe vremea suprematiei filmului, in prima ora de pozat, fotografii experimentati nu puneau film in aparat, fara sa-i spuna modelului si trageau cu unicul scop de a destinde modelul. Digitalul rezolva aceasta problema, dar nu va asteptati la rezultate in 5 minute, vorbiti cu persoana si faceti poze la inceput doar pentru a o destinde. Aratati-i cate o poza din cand in cand, va primi incredere atat in sine cat si in voi.

Blendele functioneaza dupa principiul: “cu cat mai mari, cu atat mai bine” si daca s-ar putea sa fie si ovala, cu atat mai bine. Depasiti cat mai rapid faza “parasolar de masina” desi poate functiona ca solutie de urgenta si investiti 30 de euro intr-o blenda ovala, cat mai mare.

Un lens lung ajuta pentru a obtine acest “look”, pentru aceste sample-uri am folosit 135mm la f2 pentru o separatie puternica a modelului de fundal si pentru acel bokeh laptos, dar un 70-200 cu f2.8 sau chiar f4 s-ar descurca de minune cu acest job. Teoretic, cu orice peste 50mm ar trebui sa va descurcati cu brio, dar din ce am vazut, in acest gen de fotografie multa lume prefera obiective cat mai lungi pentru o aplatizare cat mai puternica a planurilor dar si o separatie drastica a subiectului de fundal. Nu uitati de 85mm daca sunteti in cautarea unul obiectiv pentru aceste gen de fotografie.

Expunerea va va ajuta de asemenea la realizarea unei separari de fundal. Plasati modelul in umbra, folositi blenda pentru a da lumina de “fill” si expuneti pentru piele. Fundalul va fi la cel putin doua stopuri mai jos.

Pe scurt:
Avantaje blenda:
- cost mic fata de orice blituri
- usoara, transport facil
- lumina cu ‘look’ si ‘feeling’ natural

Dezavantaje blenda:
- dependenta de vreme/soare
- necesita un asistent sau un stativ
- incomod de folosit cateodata
- nescalabila precis