Alecu Grigore » Lightroom

Regula care nu exista

Alecu — Mon, 21 Mar 2011 15:30:09 +0000

Se zice ca “Rules are made to be broken”, dar am intalnit o situatie in care o regula care nu exista este respectata de decenii sau secole chiar. Cum a fost posibil asa ceva? De lene, zic eu. “Regula treimilor” este de fapt “Regula Raportului de Aur pentru lenesi”.

Ce este “Raportul de Aur”?

Sau “Numarul de Aur”? “Sectio aurea” este cunoscut inca din antichitate, si este un numar cu o serie de proprietati foarte interesante. Definita sa ar suna ceva de genul: “Un segment a fost impartit in Raportul de Aur atunci cand segmentul intreg se raporteaza la segmentul mare precum se raporteaza segmentul mare la cel mic”. Daca va suna prea plastic, incercam putin mai matematic:

Mai departe puteti aprofunda pe wikipedia. Ce e important de retinutn e faptul ca acest numar este egal cu aproximativ: 1,61803399.

Nimic spectaculos pana acum, nu? Doar ca acest raport pare sa fie prezent peste tot in natura. Exprima modul in care se aranjeaza ramurile pe o tulpina si nervurile intr-o frunza, ramificatiile venelor si nervilor, proportiile compusilor chimici si geometria cristalelor. O lege universala care controleaza totul in natura de la modul in care se combina moleculele pana la felul in care se organizeaza galaxiile. Trebuie doar sa fiti putin atenti si o veti regasi peste tot in jurul vostru.

Dar nimic nou pana aici. Aceste lucruri sunt cunoscute din antichitate. Euclid si Pitagora au studiat Raportul de Aur, grecii ii cunosteau importanta. Toate proportiile Parthenon-ului stau sub semnul lui Phi. Numarul se regaseste in proportiile lui David al lui Michelangelo, ale Monalisei si Omului Vitruvian ale lui Leonardo, unele picturi ale lui Dali, Notre Dame de Paris si chiar muzica lui Mozart si Beethoven. Biologi, artisti, muzicieni, istorici, arhitecti si psihologi au pierdut nopti de somn studiind implicatiile acestui numar in arte, natura si stiinta.

Zeising scrie in 1854 despre o “lege universala care contine in ea principiile fundamentale ale tuturor lucrurilor care tind spre frumusete, desavarsire si perfectiune, atat pe taramul naturii cat si al artelor, si care patrunde, ca un ideal spiritual primordial, toate structurile, formele si proportiile, cosmice sau individuale, organice sau anorganice, acustice sau optice si care isi gaseste cea mai implinita realizare in forma umana.”

Adica cum? Adica acest numar controleaza tot ce tinde spre o forma de frumuseste sau perfectiune din univers. E ceea ce ni se pare “placut”, “normal”, “frumos”, “potrivit”.

Regula care nu exista:

John Thomas Smith (1766-1833) este primul care mentioneaza de “regula treimilor” intr-o lucrare din 1797. Explica cum se aplica ea, dar nu si de ce, mai mult decat ca “aceasta proportie arata placut ochiului”. El nu greseste efectul, greseste cauza, aproximeaza fara sa-si dea seama Numarul de Aur (1.61…) cu 2 si i se pare ca “arata placut”.

De fapt, lucrarile “arata placut” pentru ca respecta Raportul de Aur, nu pentru ca centrul de interes este plasat in cadru la doua treimi din imagine.

Cand m-am uitat peste fotografii vechi de ale mele am ramas masca la cat de bine am urmat aceasta regula a universului fara macar sa o stiu.

Nu recomand nimanui sa pozeze cu rigla in mana si sa faca masuratori precise pentru a imparti totul la Raportul de Aur. Dati-va drumul la creativitate si idei, si aceasta proportie se va “cere” singura in compozitiile voastre, pentru ca asa suntem construiti.

Daca vreti sa va jucati cu compozitii in Raportul de Aur, incercati in Lightroom optiunea “Golden Spiral” la “Crop Guide Overlay” din meniul VIEW al modului Development (cand Crop Tool este activ) .

Workflow si procesari

Alecu — Thu, 03 Dec 2009 22:50:51 +0000

Nu trece multa vreme dupa achizitonarea aparatului foto, pana sa va dati seama ca e nevoie de o abordare extrem de sistematica a organizarii, arhivarii si procesarii fotografiilor. Fara niste reguli mai mult sau mai putin standardizate se va instala debandada mai devreme sau mai tarziu.

Workflow

N-as putea sustine ca am atins nirvana din acest punct de vedere (mai sunt cateva aspecte pe care ar trebui sa le rezolv), dar voi povesti mai jos putin despre modul in care imi organizez workflow-ul si arhivarea pe calculator a fotografiilor.

Pentru fiecare proiect am un folder cu numele: “AN.LUNA.ZI – Nume Proiect”. Doua sub-foldere ‘Lab’ si ‘Delivery’/'Finals’. Toate raw-urile copiate in sub-folderul ‘Raw’ din ‘Lab’ si importate in Lightroom cu tagging reprezentativ. Cate un catalog Lightroom pentru fiecare luna a anului. Daca stiu ca voi avea nevoie de editari masive in Lightroom voi alege optiunea de Previews 1:1. Importarea va dura mai mult dar apoi editarea va fi mult mai rapida.

De ce Lightroom? Pentru ca usureaza intreg procesul de editare si selectare a fotografiilor chiar daca nu este CEL mai bun exportator de raw-uri. Intotdeauna soft-urile proprietare producatorilor de camere foto vor obtine cele mai performante rezultate cand vine vorba de extragere de informatii dintr-un raw, dar workflow-ul extrem de facil din Lightroom si gama extrem de larga de editari posibile l-a facut alegerea mea pentru exportatul raw-urilor.

Urmeaza prima selectia pentru care folosesc feature-ul de rating oferit de Lightroom:
- o steluta pentru cadre ratate, expuse prost, teste, incercari, greseli etc
- doua stelute pentru cadre de genul ‘making of’, ‘funny’
- trei stelute pentru cadre care trec de prima selectie dar e de lucru pe ele
- patru stelute cadre bune/reusite
- cinci stelute pentru ‘capodopere’.

Deci “cinci stelute” apar cam de doua ori pe an, in rest, e o masa mare de ‘trei’ si din cand in cand ‘patru’! :D

A doua selectie are loc doar pe cadrele din categoria ‘trei’. Sunt analizate mai in detaliu si sunt avansate la ‘patru’ sau degradate la ‘unu’.

In final, cadrele cu ‘unu’ sunt sterse iar cele cu ‘patru’ sunt editate si exportate.

Exporturile ajung in Photoshop pentru alte editari, in functie de proiect: corectii de perspectiva, conversii alb-negru, cropuri, corectii de piele sau orice mai trebuie procesat la ele. Urmeaza o selectie finala intre cadrele asemanatoare iar cele finale ajung in folderul Finals care contine doua sub-foldere: Print si Web.

Cand totul e terminat la un proiect, folderul e mutat pe un harddisk extern si backed-up pe un dvd. Daca stie cineva un utilitar usor de folosit care sa creeze un rezumat cu thumbnails pentru fiecare dvd arhivat, ii voi ramane recunoscator.

Procesari

Probabil ca vrand nevrand, tot se va ajunge la acest subiect dezbatut si razdezbatut, asa ca, cel mai bine ar fi sa scapam de el acum, ca sa ne putem vedea de treaba in continuare: Ce inseamna “prea mult photoshop”?

Varianta scurta? Nu exista raspuns la aceasta intrebare.

Varianta lunga? Veti putea gasi pe internet pareri si dezbateri care nu se mai termina niciodata. De la puritani inraiti pana la libertini extremi, toata gama are reprezentati.

Varianta mea? In functie de tipul de fotografie abordat si scopul ei, pot trece de la “cat mai putin posibil sau deloc” pentru sa zicem, fotoreportaj, mergand pana la “oricat isi doreste autorul” pentru fotografia de arta. Etalonul pe care-l aplic pentru lucrarile mele? Oricat, cat timp nu devine PREA evident. Voi incerca sa postez pe viitor niste editari in Photoshop destul de extreme, as spune eu, dar atata timp cat privitorului nu ii este EVIDENT faptul ca ’s-a intervenit’ nu vad de ce ar fi comentarii.

Intrebarea pe care o aud destul de des: “Aceasta fotografie a fost editata in Photoshop?” devine redundanta in conditiile in care ati citit despre workflow-ul de mai sus. Realizarea unei fotografii nu se incheie cu o apasare pe declansator, nici acum, nici in trecut. Pe vremuri ea trebuia developata intr-un laborator, acum ea trebuie developata pe calculator. N-am auzit pe nimeni sa intrebe: “Aceasta fotografie e developata?” “Pei, te uiti la ea, nu? Normal ca a fost developata!”

Eu nu vad nici o glorie la sintagma “fotografie needitata”. Doar lene, comoditate sau lipsa de respect!

Happy Photoshoping! :b