Pana atunci, “Inside a Friendly Game“:

Cele mai importante accesorii cand lucez un astfel de cadru sunt trepiedul si telecomanda. De ce? Foarte simplu: pentru ca imi permit sa acord  o atentie deosebita fiecarui element din fotografie, pe rand, dupa care, intreg cadrul se poate compune foarte usor. Incepem cu cadrul “gol”:

Dupa care, continuam cu fiecare element al fotografiei. In acest cadru, personajele interactioneaza doi cate doi, asa ca am putut exersa mai mult cu fiecare dintre ei in parte, pana am obtinut ‘expresia’ dorita.

Cel mai important lucru este mentinerea unei atmosfere destinse. Trebuie sa te distrezi ca sa faci treaba buna! :b

Si evident, acest lucru nu a fost o problema in cazul de fata! :b

Urmeaza selectia celor mai bune cadre din fiecare element si compunerea lor peste funal:

Grija mare la suprapuneri.

Si iata-i, in final, toti sase in acelasi cadru.

Dupa cateva scamatorii fotoshopistice:

Enjoy! Happy Shooting & Photoshoping! :b

Provocari: A fost prima mea tentativa de a fotografia un proiect pe film. Motivul principal pentru aceasta auto-provocare a fost faptul ca am putut imprumuta un Hasselblad-ul 903 SWC cu obiectvul Biogon de 38mm creat se pare special pentru arhitectura. Rezolutie impresionanta, distorsiuni aproape de zero.

Solutii: Realizarea fotografiilor a necesitat mai multe vizite la bazin, pentru a putea studia si “pandi” diverse momente in timpul zilei cand lumina oferea ceva deosebit. Cele mai “rasplatite” vizite au fost cele de seara, imediat inainte sau dupa apus, cand lumia de afara s-a echilibrat cel mai bine cu cea dinauntru.

_

Imi place natura, dar imi plac de o mie de ori mai mult drumetiile. Excursiile, calatoriile. Sa nu stau acasa. Parca e mai interesant sa fotografiezi in creierul muntilor decat in curtea din spatele casei. Orice pretext imi e de ajuns pentru a o lua la drum. Si ce pretext mai bun decat sa fotografiezi nuduri in creierii muntilor?

-

Secretul pentru reusita unei astfel de ‘escapade’ este planificarea. Si planificarea. Si din nou, planificarea! Fara sa vreau sa devin plictisitor, daca totul este planificat si organizat, sansele sa apara rezultate notabile cresc considerabil. Transportul, cazarea, locatiile, styling-ul, conceptele, toate acestea ar trebui sa fie cunoscute inainte de plecare. O doza de improvizare ar putea avea efecte benefice asupra creativitatii, dar cel putin partea logistica ar trebui sa mearga ca ceasul pentru a evita nervii care ar putea aparea. Este de asemenea treaba voastra sa pastrati o atmosfera degajata, fara tensiune, in care toata lumea care participa sa se simta bine si sa poata intra intr-un ‘mood’ creativ. Cateva sfaturi din experientele avute pana acum:

1. Lucrati cu modele cu care ati mai lucrat pentru a evita surprizele.
2. Verificati ce fel de conditii de cazare suporta modelele (daca e cazul) si conformati-va.
3. Daca modelul nu e confortabil, nu iese fotografia
4. Daca lucrati in conditii de frig (apa rece, zapada, frig), planificati bine de tot toate detaliile cadrului (compozitie, expunere, acumulatori, carduri, film, atitudini etc) si lucrati-l apoi cat mai repede posibil.
5. Nu insistati prea mult cand vedeti ca ceva nu merge.
6. Comunicarea cu modelul este vitala. Trebuie sa-i explicati cadrul si ce ‘pose’-uri, atitudini doriti.
7. Cereti feedback si stimulati participarea cu idei din partea modelului.
8. Aduceti cel putin inca o persoana pentru ajutor. Sunt foarte multe de facut pe langa pozat, daca ramane pe voi sa le faceti pe toate, mai mult veti alerga decat veti poza.

Iar in caz ca nu vreti sa va bateti capul cu toate aceste aspecte logistice, exista solutii. :b

Happy shooting! :b

Ashes and Snow – best of the best la acest capitol. L-am primit de la un bun prieten si am ramas masca. Este dovada ca cinematografia inseamna mai mult decat Hollywood. Nici un pasionat de fotografie nu trebuie sa rateze acest film. Gregory Colbert, autorul sau, a realizat aceasta ora de istorie cinematografica in 40 de expeditii in diverse locuri exotice, impreuna cu o colectie impresionanta de fotografii si un volum de poezii.

Baraka – Imediat locul doi in categoria noastra. S-ar putea sa nu ‘prinda’ la cei care nu au un ‘ochi’ pentru peisaje. Oricum, mesajul filmului merge MULT mai departe decat niste panninguri prin niste panorame suberbe. Frike reuseste sa transmita viziunea sa asupra rasei umane printr-o insiruire superba de peisaje uimitoare.

Casablanca – O realizare revolutionara pentru vremea ei, un studiu de lumina pentru oricine e pasionat de acest domeniu. Probabil l-ati vazut, dar v-as invita la o revizionare pentru a putea fi atenti la detaliile care tin de miscarea camerei, lumina, montaj.

Home – Un documentar de Yann Arthus-Bertrand cu imagini superbe care vorbeste despre problemele climatice ale planetei. Trebuie vizionat NEAPARAT in high definition cu sunetul la maxim. (se poate si pe net, e free)

Memoirs of a Geisha – Un film FRUMOS. Este remarcabila atentia pe care regizorul a acordat-o recrerii atmosferei tipice cartierelor japoneze . De asemenea, un mare mare plus pentru atitudinea personajelor principale, adevarate mostre de feminitate si gratie.

Apocalypse Now – Coppola lanseaza a doua parte din trilogia Nasul, devine regele absolut al Hollywood-ului, apreciat si adulat, dupa care pleaca in jungla doi ani de zile si filmeaza Apocalypse Now. Nu se stie exact ce s-a intamplat acolo, dar se intoarce cu un film socant pe care trebuie sa-l vedeti.

Across the Universe – Va plac Beatles? Perfect! Nu va plac Beatles? Perfect! Un musical care cumva reuseste sa scape de eticheta de musical. Bonus: vreo 30-40 de secunde de secvente cu lumina in cadru absolut superbe. Filmul e un ‘must’ pentru iubitorii de film, muzica, povesti de dragoste, de razboi, de anti-razboi si tineri.

BONUS:

Wall-E – nu are nici o legatura cu fotografia, dar e funny si robotzelul scoate sunetul clasic de “Mac” cand “booteaza”! :b. Cica e MULT mai interesant sa-l vedeti cu “Dark Side of the Moon” peste sau pe pastile. N-am incercat nici una din aceste variante!

Nu mi-au placut nici Blow-up nici Rear Window (filme cu si despre fotografi). Poate doar Closer, dar nu pentru partea legata de foto. :b

• Workflow

N-as putea sustine ca am atins nirvana din acest punct de vedere (mai sunt cateva aspecte pe care ar trebui sa le rezolv), dar voi povesti mai jos putin despre modul in care imi organizez workflow-ul si arhivarea pe calculator a fotografiilor.

Pentru fiecare proiect am un folder cu numele: “AN.LUNA.ZI – Nume Proiect”. Doua sub-foldere ‘Lab’ si ‘Delivery’/'Finals’. Toate raw-urile copiate in sub-folderul ‘Raw’ din ‘Lab’ si importate in Lightroom cu tagging reprezentativ. Cate un catalog Lightroom pentru fiecare luna a anului. Daca stiu ca voi avea nevoie de editari masive in Lightroom voi alege optiunea de Previews 1:1. Importarea va dura mai mult dar apoi editarea va fi mult mai rapida.

De ce Lightroom? Pentru ca usureaza intreg procesul de editare si selectare a fotografiilor chiar daca nu este CEL mai bun exportator de raw-uri. Intotdeauna soft-urile proprietare producatorilor de camere foto vor obtine cele mai performante rezultate cand vine vorba de extragere de informatii dintr-un raw, dar workflow-ul extrem de facil din Lightroom si gama extrem de larga de editari posibile l-a facut alegerea mea pentru exportatul raw-urilor.

Urmeaza prima selectia pentru care folosesc feature-ul de rating oferit de Lightroom:
- o steluta pentru cadre ratate, expuse prost, teste, incercari, greseli etc
- doua stelute pentru cadre de genul ‘making of’, ‘funny’
- trei stelute pentru cadre care trec de prima selectie dar e de lucru pe ele
- patru stelute cadre bune/reusite
- cinci stelute pentru ‘capodopere’.

Deci “cinci stelute” apar cam de doua ori pe an, in rest, e o masa mare de ‘trei’ si din cand in cand ‘patru’! :D

A doua selectie are loc doar pe cadrele din categoria ‘trei’. Sunt analizate mai in detaliu si sunt avansate la ‘patru’ sau degradate la ‘unu’.

In final, cadrele cu ‘unu’ sunt sterse iar cele cu ‘patru’ sunt editate si exportate.

Exporturile ajung in Photoshop pentru alte editari, in functie de proiect: corectii de perspectiva, conversii alb-negru, cropuri, corectii de piele sau orice mai trebuie procesat la ele. Urmeaza o selectie finala intre cadrele asemanatoare iar cele finale ajung in folderul Finals care contine doua sub-foldere: Print si Web.

Cand totul e terminat la un proiect, folderul e mutat pe un harddisk extern si backed-up pe un dvd. Daca stie cineva un utilitar usor de folosit care sa creeze un rezumat cu thumbnails pentru fiecare dvd arhivat, ii voi ramane recunoscator.

• Procesari

Probabil ca vrand nevrand, tot se va ajunge la acest subiect dezbatut si razdezbatut, asa ca, cel mai bine ar fi sa scapam de el acum, ca sa ne putem vedea de treaba in continuare: Ce inseamna “prea mult photoshop”?

Varianta scurta? Nu exista raspuns la aceasta intrebare.

Varianta lunga? Veti putea gasi pe internet pareri si dezbateri care nu se mai termina niciodata. De la puritani inraiti pana la libertini extremi, toata gama are reprezentati.

Varianta mea? In functie de tipul de fotografie abordat si scopul ei, pot trece de la “cat mai putin posibil sau deloc” pentru sa zicem, fotoreportaj, mergand pana la “oricat isi doreste autorul” pentru fotografia de arta. Etalonul pe care-l aplic pentru lucrarile mele? Oricat, cat timp nu devine PREA evident. Voi incerca sa postez pe viitor niste editari in Photoshop destul de extreme, as spune eu, dar atata timp cat privitorului nu ii este EVIDENT faptul ca ’s-a intervenit’ nu vad de ce ar fi comentarii.

Intrebarea pe care o aud destul de des: “Aceasta fotografie a fost editata in Photoshop?” devine redundanta in conditiile in care ati citit despre workflow-ul de mai sus. Realizarea unei fotografii nu se incheie cu o apasare pe declansator, nici acum, nici in trecut. Pe vremuri ea trebuia developata intr-un laborator, acum ea trebuie developata pe calculator. N-am auzit pe nimeni sa intrebe: “Aceasta fotografie e developata?” “Pei, te uiti la ea, nu? Normal ca a fost developata!”

Eu nu vad nici o glorie la sintagma “fotografie needitata”. Doar lene, comoditate sau lipsa de respect!

Happy Photoshoping! :b

Fotografiile realizate trebuie sa reflecte caracterul rustic al locatiei cat si plasarea sa in mijlocul naturii.

Pentru fotografiile de interior a fost vital raportul luminii ambientale cu cea a flash-ului. Am ales sa merg cu flashuri mici, Canon Speedlite, cu triggere wireless Pocket Wizard si umbrele albe de difuzie, dar utilizarea lor a fost limitata datorita faptului ca am dorit sa pastrez cat mai mult din atmosfera locului.

Pentru cadrele exterioare am urcat un deal din apropiere si am asteptat ora apusului in speranta unei lumini mai calde. Aceste ocazii pot fi folosite pentru un mini-picnic in natura. De multe ori ai de asteptat cateva ore pana cand lumina este potrivita. Si cum doritori de iesiri se gasesc, am petrecut cateva ore foarte placute la aer, in compania catorva prieteni dragi.

Pentru ca un folosirea unei focale mici ar “inghesui” subiectul undeva mic si departe, a trebui sa aleg un lens mai lung, astfel ca pentru panorame am folosit 50mm si 85mm. Panorama este foarte lunga pentru a-i lasa designerului site-ului libertate in layout (poate cropui bucati 2:1, 3:1, 4:1 sau orice alt raport i se va potrivi).  Dar despre panorame mai multe, intr-un episod viitor! :b

__

]]> http://www.alecugrigore.ro/blog/2009/11/casa-altringen/feed/ 0 http://www.alecugrigore.ro/blog/2009/11/aquarium/ http://www.alecugrigore.ro/blog/2009/11/aquarium/#comments Wed, 25 Nov 2009 18:22:19 +0000 Alecu http://www.alecugrigore.ro/blog/?p=512 Restaurantul de lux, Aquarium din Timisoara, este localizat in cel mai important centru business din oras.

Provocarea proiectului a fost redarea a doua “mood”-urii in acelasi spatiu. O atmosfera mai “serioasa”/business care sa atraga o clientela “de zi” cat si a una mai “calda”/romantica, de seara.

Pentru cadrele “de zi” am folosit headuri 400W pentru a putea contracara lumina ambientala puternica iar seara doar lumina disponibila pentru redarea atmosferei locului. La incadrari am avut grija sa iasa in evidenta panorama deosebita pe care o ofera restaurantul.

___

Putina matamatica inainte sa intram in problema: un jpg contine pixeli. Fiecare pixel este caracterizat de trei valori RGB, intre 0 si 255 pentru fiecare culoare (rosu, verde, albastru). Din combinatia celor trei se obtine culoarea finala a pixelului respectiv. 16 milioane si ceva de variante posibile pentru culoarea unui pixel. Deci, fiecare pixel are o componenta “rosie” in el. Valabil si pentru celelalte doua culori.

Acum, sa zicem ca formam o imagine monocroma. Pentru fiecare pixel avem nevoie de o singura valoare intre 0 si 255, corespunzatoare unei nuante de gri (0 = negru; 255 = alb) si folosim pentru aceste valori, valorile pixelilor dintr-o fotografie corespunzatoare canalului rosu. Vom obtine o imagine grayscale (alb-negru) care va reprezenta luminanta canalului rosu a unei fotografii color. In traducere libera: unde pixelii fotografiei color contineau mult rosu in imaginea alb-negru vom avea nuante de gri deschise, spre alb. (Exemplu: pielea va fi alba, cerul va fi negru). Pe canalul verde, plantele vor fi albe, iar pe cel albastru, pielea va fi mai inchisa, cerul va fi mai deschis etc.

Inainte sa fac o conversie alb-negru, intotdeauna ma uit sa vad cum arata cele trei grayscale-uri ale imaginii? De ce? Pentru ca voi vedea ce elemente ies in evidenta sau sunt estompate pe fiecare canal si pot hotara cu aproximatie care din cele trei componente va avea o pondere mai mare in conversia finala.

Astfel, toolul principal pe care il folosesc pentru conversii alb-negru este Channel Mixer. Acesta permite realizarea unui “mix” intre luminantele celor trei canale in proportii configurabile. Mai departe nu am o reteta prestabilita, joaca din cele trei reglaje da pana la urma o conversie interesanta. In timp, veti ajunge sa stiti aproximativ dinainte de a converti, care canal va fi preponderent intr-o conversie. Mai sus sunt patru exemple de conversii diferite. Diferentele pot fi subtile dar de multe ori conteaza. Orientativ, la final, suma celor trei valori ar trebui sa fie in jurul lui 100.

CS4 aduce un ajustment nou si anume “Black & White”. Acesta ofera o “segmentare” mai puternica pe componente cromatice (este de fapt acelasi meniu de conversie adoptat din Lightroom sau Camera Raw), dar datorita tipurilor de fotografii pe care le abordez uzual, acesta optiune de conversie nu mi se potriveste. Va puteti juca cu el in acelasi mod ca si cu  Channel Mixer-ul si mai mult ca sigur va fi pe placul multora dintre voi.

Happy photoshoping! :b

Deci nu despre asta e vorba in acest post. De fapt nu e nici un tutorial in acest post. E doar un mic sfat. Unul foarte simplu: “Nu sta in casa daca vreti sa faci fotografii frumoase!” Care sunt sansele sa ai parte de un cadru deosebit direct de pe geam afara? O sa ziceti ca talentul nu sta in cat de mult umbli prin lume sau prin tara. Adevarat, dar daca e o farama de talent acolo, trebuie sa i se dea ocazia sa iasa la suprafata. Iar sansele ca aceasta sa se intample in jurul blocului sunt mici. Locuri interesante sunt peste tot, dar trebuie descoperite. Pentru unele probabil va trebui mers mult, uneori chiar pe dumuri greu accesibile. S-ar putea unele locuri sa necesite o lumina deosebita, va trebui sa va intoarceti acolo de cateva ori pana cand toate conditiile vor fi prielnice cadrului pe care l-ati gandit. Poate odata va fi frig sau va ploua, sau va trebui sa va treziti dimineata devreme cu mult inaintea rasaritului pentru ca la ora magica sa fiti pe baricade. Sau vreodata va trebui stat intr-un loc ore in sir pentru a prinde un anumit cadru.

Imi dau seama ca ce-am scris mai sus se aplica in mare parte fotografilor de peisaje, dar nu neaparat. O multime de tipuri de fotografie au nevoie de locatii deosebite/interesante. Iesiti din casa!

Photo by: Alex Matusciac

Tot ce-a trebuit sa fac a fost sa ma asigur ca avem tot ce ne trebuie la capitolul tehnico-logistic de la scule la man-power. Sedinta era planificata initial cu doua modele, dar una din ele s-a ratacit, vorba aia “una am pierdut-o si una s-a stricat”. Asa ca am ramas cu un singur model si cu o gramada de concepte in aer. Eh, n-au intrat zilele in sac. La treaba!

Pentru a beneficia de dof-ul laptos al lui 135mm @ f2, in lumina directa a soarelui si a flashurilor, un ND de 3 trepte a picat ca o manusa, pentru a putea tine timpii de expunere sub 1/250s.

Am ales locatia pentru aspectul deosebit al pamantului crapat de pe fundul lacului secat si scara pe care am avut-o cu noi, multumita lui Radu ne-a salvat. Este putin ciudat sa fotografiezi de sus in jos, dar folosind un teleobiectiv, se mai aplatizeaza planurile.

Fotografii de: Alina Vasilescu. Making of-uri: myself. Echipa: Andi Popescu, Radu Grindei, Ovi Ciba. Multumim lui Andi pentru lumini si lui Radu pentru transport.

_

]]> http://www.alecugrigore.ro/blog/2009/11/fashion-funpischia/feed/ 3