Ashes and Snow – best of the best la acest capitol. L-am primit de la un bun prieten si am ramas masca. Este dovada ca cinematografia inseamna mai mult decat Hollywood. Nici un pasionat de fotografie nu trebuie sa rateze acest film. Gregory Colbert, autorul sau, a realizat aceasta ora de istorie cinematografica in 40 de expeditii in diverse locuri exotice, impreuna cu o colectie impresionanta de fotografii si un volum de poezii.

Baraka – Imediat locul doi in categoria noastra. S-ar putea sa nu ‘prinda’ la cei care nu au un ‘ochi’ pentru peisaje. Oricum, mesajul filmului merge MULT mai departe decat niste panninguri prin niste panorame suberbe. Frike reuseste sa transmita viziunea sa asupra rasei umane printr-o insiruire superba de peisaje uimitoare.

Casablanca – O realizare revolutionara pentru vremea ei, un studiu de lumina pentru oricine e pasionat de acest domeniu. Probabil l-ati vazut, dar v-as invita la o revizionare pentru a putea fi atenti la detaliile care tin de miscarea camerei, lumina, montaj.

Home – Un documentar de Yann Arthus-Bertrand cu imagini superbe care vorbeste despre problemele climatice ale planetei. Trebuie vizionat NEAPARAT in high definition cu sunetul la maxim. (se poate si pe net, e free)

Memoirs of a Geisha – Un film FRUMOS. Este remarcabila atentia pe care regizorul a acordat-o recrerii atmosferei tipice cartierelor japoneze . De asemenea, un mare mare plus pentru atitudinea personajelor principale, adevarate mostre de feminitate si gratie.

Apocalypse Now – Coppola lanseaza a doua parte din trilogia Nasul, devine regele absolut al Hollywood-ului, apreciat si adulat, dupa care pleaca in jungla doi ani de zile si filmeaza Apocalypse Now. Nu se stie exact ce s-a intamplat acolo, dar se intoarce cu un film socant pe care trebuie sa-l vedeti.

Across the Universe – Va plac Beatles? Perfect! Nu va plac Beatles? Perfect! Un musical care cumva reuseste sa scape de eticheta de musical. Bonus: vreo 30-40 de secunde de secvente cu lumina in cadru absolut superbe. Filmul e un ‘must’ pentru iubitorii de film, muzica, povesti de dragoste, de razboi, de anti-razboi si tineri.

BONUS:

Wall-E – nu are nici o legatura cu fotografia, dar e funny si robotzelul scoate sunetul clasic de “Mac” cand “booteaza”! :b. Cica e MULT mai interesant sa-l vedeti cu “Dark Side of the Moon” peste sau pe pastile. N-am incercat nici una din aceste variante!

Nu mi-au placut nici Blow-up nici Rear Window (filme cu si despre fotografi). Poate doar Closer, dar nu pentru partea legata de foto. :b

• Workflow

N-as putea sustine ca am atins nirvana din acest punct de vedere (mai sunt cateva aspecte pe care ar trebui sa le rezolv), dar voi povesti mai jos putin despre modul in care imi organizez workflow-ul si arhivarea pe calculator a fotografiilor.

Pentru fiecare proiect am un folder cu numele: “AN.LUNA.ZI – Nume Proiect”. Doua sub-foldere ‘Lab’ si ‘Delivery’/'Finals’. Toate raw-urile copiate in sub-folderul ‘Raw’ din ‘Lab’ si importate in Lightroom cu tagging reprezentativ. Cate un catalog Lightroom pentru fiecare luna a anului. Daca stiu ca voi avea nevoie de editari masive in Lightroom voi alege optiunea de Previews 1:1. Importarea va dura mai mult dar apoi editarea va fi mult mai rapida.

De ce Lightroom? Pentru ca usureaza intreg procesul de editare si selectare a fotografiilor chiar daca nu este CEL mai bun exportator de raw-uri. Intotdeauna soft-urile proprietare producatorilor de camere foto vor obtine cele mai performante rezultate cand vine vorba de extragere de informatii dintr-un raw, dar workflow-ul extrem de facil din Lightroom si gama extrem de larga de editari posibile l-a facut alegerea mea pentru exportatul raw-urilor.

Urmeaza prima selectia pentru care folosesc feature-ul de rating oferit de Lightroom:
- o steluta pentru cadre ratate, expuse prost, teste, incercari, greseli etc
- doua stelute pentru cadre de genul ‘making of’, ‘funny’
- trei stelute pentru cadre care trec de prima selectie dar e de lucru pe ele
- patru stelute cadre bune/reusite
- cinci stelute pentru ‘capodopere’.

Deci “cinci stelute” apar cam de doua ori pe an, in rest, e o masa mare de ‘trei’ si din cand in cand ‘patru’! :D

A doua selectie are loc doar pe cadrele din categoria ‘trei’. Sunt analizate mai in detaliu si sunt avansate la ‘patru’ sau degradate la ‘unu’.

In final, cadrele cu ‘unu’ sunt sterse iar cele cu ‘patru’ sunt editate si exportate.

Exporturile ajung in Photoshop pentru alte editari, in functie de proiect: corectii de perspectiva, conversii alb-negru, cropuri, corectii de piele sau orice mai trebuie procesat la ele. Urmeaza o selectie finala intre cadrele asemanatoare iar cele finale ajung in folderul Finals care contine doua sub-foldere: Print si Web.

Cand totul e terminat la un proiect, folderul e mutat pe un harddisk extern si backed-up pe un dvd. Daca stie cineva un utilitar usor de folosit care sa creeze un rezumat cu thumbnails pentru fiecare dvd arhivat, ii voi ramane recunoscator.

• Procesari

Probabil ca vrand nevrand, tot se va ajunge la acest subiect dezbatut si razdezbatut, asa ca, cel mai bine ar fi sa scapam de el acum, ca sa ne putem vedea de treaba in continuare: Ce inseamna “prea mult photoshop”?

Varianta scurta? Nu exista raspuns la aceasta intrebare.

Varianta lunga? Veti putea gasi pe internet pareri si dezbateri care nu se mai termina niciodata. De la puritani inraiti pana la libertini extremi, toata gama are reprezentati.

Varianta mea? In functie de tipul de fotografie abordat si scopul ei, pot trece de la “cat mai putin posibil sau deloc” pentru sa zicem, fotoreportaj, mergand pana la “oricat isi doreste autorul” pentru fotografia de arta. Etalonul pe care-l aplic pentru lucrarile mele? Oricat, cat timp nu devine PREA evident. Voi incerca sa postez pe viitor niste editari in Photoshop destul de extreme, as spune eu, dar atata timp cat privitorului nu ii este EVIDENT faptul ca ’s-a intervenit’ nu vad de ce ar fi comentarii.

Intrebarea pe care o aud destul de des: “Aceasta fotografie a fost editata in Photoshop?” devine redundanta in conditiile in care ati citit despre workflow-ul de mai sus. Realizarea unei fotografii nu se incheie cu o apasare pe declansator, nici acum, nici in trecut. Pe vremuri ea trebuia developata intr-un laborator, acum ea trebuie developata pe calculator. N-am auzit pe nimeni sa intrebe: “Aceasta fotografie e developata?” “Pei, te uiti la ea, nu? Normal ca a fost developata!”

Eu nu vad nici o glorie la sintagma “fotografie needitata”. Doar lene, comoditate sau lipsa de respect!

Happy Photoshoping! :b

Deci nu despre asta e vorba in acest post. De fapt nu e nici un tutorial in acest post. E doar un mic sfat. Unul foarte simplu: “Nu sta in casa daca vreti sa faci fotografii frumoase!” Care sunt sansele sa ai parte de un cadru deosebit direct de pe geam afara? O sa ziceti ca talentul nu sta in cat de mult umbli prin lume sau prin tara. Adevarat, dar daca e o farama de talent acolo, trebuie sa i se dea ocazia sa iasa la suprafata. Iar sansele ca aceasta sa se intample in jurul blocului sunt mici. Locuri interesante sunt peste tot, dar trebuie descoperite. Pentru unele probabil va trebui mers mult, uneori chiar pe dumuri greu accesibile. S-ar putea unele locuri sa necesite o lumina deosebita, va trebui sa va intoarceti acolo de cateva ori pana cand toate conditiile vor fi prielnice cadrului pe care l-ati gandit. Poate odata va fi frig sau va ploua, sau va trebui sa va treziti dimineata devreme cu mult inaintea rasaritului pentru ca la ora magica sa fiti pe baricade. Sau vreodata va trebui stat intr-un loc ore in sir pentru a prinde un anumit cadru.

Imi dau seama ca ce-am scris mai sus se aplica in mare parte fotografilor de peisaje, dar nu neaparat. O multime de tipuri de fotografie au nevoie de locatii deosebite/interesante. Iesiti din casa!

Photo by: Alex Matusciac