Imi place natura, dar imi plac de o mie de ori mai mult drumetiile. Excursiile, calatoriile. Sa nu stau acasa. Parca e mai interesant sa fotografiezi in creierul muntilor decat in curtea din spatele casei. Orice pretext imi e de ajuns pentru a o lua la drum. Si ce pretext mai bun decat sa fotografiezi nuduri in creierii muntilor?

-

Secretul pentru reusita unei astfel de ‘escapade’ este planificarea. Si planificarea. Si din nou, planificarea! Fara sa vreau sa devin plictisitor, daca totul este planificat si organizat, sansele sa apara rezultate notabile cresc considerabil. Transportul, cazarea, locatiile, styling-ul, conceptele, toate acestea ar trebui sa fie cunoscute inainte de plecare. O doza de improvizare ar putea avea efecte benefice asupra creativitatii, dar cel putin partea logistica ar trebui sa mearga ca ceasul pentru a evita nervii care ar putea aparea. Este de asemenea treaba voastra sa pastrati o atmosfera degajata, fara tensiune, in care toata lumea care participa sa se simta bine si sa poata intra intr-un ‘mood’ creativ. Cateva sfaturi din experientele avute pana acum:

1. Lucrati cu modele cu care ati mai lucrat pentru a evita surprizele.
2. Verificati ce fel de conditii de cazare suporta modelele (daca e cazul) si conformati-va.
3. Daca modelul nu e confortabil, nu iese fotografia
4. Daca lucrati in conditii de frig (apa rece, zapada, frig), planificati bine de tot toate detaliile cadrului (compozitie, expunere, acumulatori, carduri, film, atitudini etc) si lucrati-l apoi cat mai repede posibil.
5. Nu insistati prea mult cand vedeti ca ceva nu merge.
6. Comunicarea cu modelul este vitala. Trebuie sa-i explicati cadrul si ce ‘pose’-uri, atitudini doriti.
7. Cereti feedback si stimulati participarea cu idei din partea modelului.
8. Aduceti cel putin inca o persoana pentru ajutor. Sunt foarte multe de facut pe langa pozat, daca ramane pe voi sa le faceti pe toate, mai mult veti alerga decat veti poza.

Iar in caz ca nu vreti sa va bateti capul cu toate aceste aspecte logistice, exista solutii. :b

Happy shooting! :b

• Workflow

N-as putea sustine ca am atins nirvana din acest punct de vedere (mai sunt cateva aspecte pe care ar trebui sa le rezolv), dar voi povesti mai jos putin despre modul in care imi organizez workflow-ul si arhivarea pe calculator a fotografiilor.

Pentru fiecare proiect am un folder cu numele: “AN.LUNA.ZI – Nume Proiect”. Doua sub-foldere ‘Lab’ si ‘Delivery’/'Finals’. Toate raw-urile copiate in sub-folderul ‘Raw’ din ‘Lab’ si importate in Lightroom cu tagging reprezentativ. Cate un catalog Lightroom pentru fiecare luna a anului. Daca stiu ca voi avea nevoie de editari masive in Lightroom voi alege optiunea de Previews 1:1. Importarea va dura mai mult dar apoi editarea va fi mult mai rapida.

De ce Lightroom? Pentru ca usureaza intreg procesul de editare si selectare a fotografiilor chiar daca nu este CEL mai bun exportator de raw-uri. Intotdeauna soft-urile proprietare producatorilor de camere foto vor obtine cele mai performante rezultate cand vine vorba de extragere de informatii dintr-un raw, dar workflow-ul extrem de facil din Lightroom si gama extrem de larga de editari posibile l-a facut alegerea mea pentru exportatul raw-urilor.

Urmeaza prima selectia pentru care folosesc feature-ul de rating oferit de Lightroom:
- o steluta pentru cadre ratate, expuse prost, teste, incercari, greseli etc
- doua stelute pentru cadre de genul ‘making of’, ‘funny’
- trei stelute pentru cadre care trec de prima selectie dar e de lucru pe ele
- patru stelute cadre bune/reusite
- cinci stelute pentru ‘capodopere’.

Deci “cinci stelute” apar cam de doua ori pe an, in rest, e o masa mare de ‘trei’ si din cand in cand ‘patru’! :D

A doua selectie are loc doar pe cadrele din categoria ‘trei’. Sunt analizate mai in detaliu si sunt avansate la ‘patru’ sau degradate la ‘unu’.

In final, cadrele cu ‘unu’ sunt sterse iar cele cu ‘patru’ sunt editate si exportate.

Exporturile ajung in Photoshop pentru alte editari, in functie de proiect: corectii de perspectiva, conversii alb-negru, cropuri, corectii de piele sau orice mai trebuie procesat la ele. Urmeaza o selectie finala intre cadrele asemanatoare iar cele finale ajung in folderul Finals care contine doua sub-foldere: Print si Web.

Cand totul e terminat la un proiect, folderul e mutat pe un harddisk extern si backed-up pe un dvd. Daca stie cineva un utilitar usor de folosit care sa creeze un rezumat cu thumbnails pentru fiecare dvd arhivat, ii voi ramane recunoscator.

• Procesari

Probabil ca vrand nevrand, tot se va ajunge la acest subiect dezbatut si razdezbatut, asa ca, cel mai bine ar fi sa scapam de el acum, ca sa ne putem vedea de treaba in continuare: Ce inseamna “prea mult photoshop”?

Varianta scurta? Nu exista raspuns la aceasta intrebare.

Varianta lunga? Veti putea gasi pe internet pareri si dezbateri care nu se mai termina niciodata. De la puritani inraiti pana la libertini extremi, toata gama are reprezentati.

Varianta mea? In functie de tipul de fotografie abordat si scopul ei, pot trece de la “cat mai putin posibil sau deloc” pentru sa zicem, fotoreportaj, mergand pana la “oricat isi doreste autorul” pentru fotografia de arta. Etalonul pe care-l aplic pentru lucrarile mele? Oricat, cat timp nu devine PREA evident. Voi incerca sa postez pe viitor niste editari in Photoshop destul de extreme, as spune eu, dar atata timp cat privitorului nu ii este EVIDENT faptul ca ’s-a intervenit’ nu vad de ce ar fi comentarii.

Intrebarea pe care o aud destul de des: “Aceasta fotografie a fost editata in Photoshop?” devine redundanta in conditiile in care ati citit despre workflow-ul de mai sus. Realizarea unei fotografii nu se incheie cu o apasare pe declansator, nici acum, nici in trecut. Pe vremuri ea trebuia developata intr-un laborator, acum ea trebuie developata pe calculator. N-am auzit pe nimeni sa intrebe: “Aceasta fotografie e developata?” “Pei, te uiti la ea, nu? Normal ca a fost developata!”

Eu nu vad nici o glorie la sintagma “fotografie needitata”. Doar lene, comoditate sau lipsa de respect!

Happy Photoshoping! :b

Deci nu despre asta e vorba in acest post. De fapt nu e nici un tutorial in acest post. E doar un mic sfat. Unul foarte simplu: “Nu sta in casa daca vreti sa faci fotografii frumoase!” Care sunt sansele sa ai parte de un cadru deosebit direct de pe geam afara? O sa ziceti ca talentul nu sta in cat de mult umbli prin lume sau prin tara. Adevarat, dar daca e o farama de talent acolo, trebuie sa i se dea ocazia sa iasa la suprafata. Iar sansele ca aceasta sa se intample in jurul blocului sunt mici. Locuri interesante sunt peste tot, dar trebuie descoperite. Pentru unele probabil va trebui mers mult, uneori chiar pe dumuri greu accesibile. S-ar putea unele locuri sa necesite o lumina deosebita, va trebui sa va intoarceti acolo de cateva ori pana cand toate conditiile vor fi prielnice cadrului pe care l-ati gandit. Poate odata va fi frig sau va ploua, sau va trebui sa va treziti dimineata devreme cu mult inaintea rasaritului pentru ca la ora magica sa fiti pe baricade. Sau vreodata va trebui stat intr-un loc ore in sir pentru a prinde un anumit cadru.

Imi dau seama ca ce-am scris mai sus se aplica in mare parte fotografilor de peisaje, dar nu neaparat. O multime de tipuri de fotografie au nevoie de locatii deosebite/interesante. Iesiti din casa!

Photo by: Alex Matusciac

Tot ce-a trebuit sa fac a fost sa ma asigur ca avem tot ce ne trebuie la capitolul tehnico-logistic de la scule la man-power. Sedinta era planificata initial cu doua modele, dar una din ele s-a ratacit, vorba aia “una am pierdut-o si una s-a stricat”. Asa ca am ramas cu un singur model si cu o gramada de concepte in aer. Eh, n-au intrat zilele in sac. La treaba!

Pentru a beneficia de dof-ul laptos al lui 135mm @ f2, in lumina directa a soarelui si a flashurilor, un ND de 3 trepte a picat ca o manusa, pentru a putea tine timpii de expunere sub 1/250s.

Am ales locatia pentru aspectul deosebit al pamantului crapat de pe fundul lacului secat si scara pe care am avut-o cu noi, multumita lui Radu ne-a salvat. Este putin ciudat sa fotografiezi de sus in jos, dar folosind un teleobiectiv, se mai aplatizeaza planurile.

Fotografii de: Alina Vasilescu. Making of-uri: myself. Echipa: Andi Popescu, Radu Grindei, Ovi Ciba. Multumim lui Andi pentru lumini si lui Radu pentru transport.

_

]]> http://www.alecugrigore.ro/blog/2009/11/fashion-funpischia/feed/ 3